Fagi rupti de vant

    In aceste poze am pozat 2 fagi rupti de vant.
    Vântul, prin presiunea exercitată la suprafaţa solului, are efecte distrugătoare asupra arboretelor. După viteză, vânturile mai periculoase se clasifică în vânturi tari, furtuni şi uragane. Pagubele produse de vânt sunt foarte variate: doborâturi, rupturi de tulpină, şi de ramuri, dezrădăcinări.
    Zăpada umedă este dăunătoare pădurii prin aceea că aderă la ramuri şi îngreunează coroanele arborilor, cauzând îndoirea şi ruperea lor. Se creează, astfel, goluri în arboret care au consecinţe negative în stabilitatea arboretelor (reduc creşterea, se depreciază lemnul, favorizează atacurile de insecte). Este cazul răşinoaselor: pin, molid, brad, dar şi unele foioase: salcâmul, fagul, plopul, aninul. Mai afectate de zăpadă sunt arboretele de răşinoase, în special cele de pini, molid,
brad, duglas, iar în anumite condiţii laricele şi chiar foioasele.

  
    Fagul este un copac mare, capabil de a ajunge la înălțimi de până la 49 m înălțime și 3 m diametrul trunchiului, deși de obicei el are 25–35 m înălțime și
diametrul trunchiului până la 1,5 m. Este înalt, impunător, cu scoarța netedă, cenușie-albicioasă. Un puiet de 10 ani va avea circa 4 m înălțime. El are o durată de viață de la 150 la 200 de ani, deși uneori trăiește până la 300 de ani. Are muguri fusiformi, ascuțiți, iar frunzele în general ovale.Florile sunt unisexuate monoice. Fructul, numit jir, este o achena trimucheata, acoperită de o scoarță țepoasă. Înflorirea are loc în luna mai. Crește în special la deal și munte, dar poate fi întâlnit - sporadic - și la câmpie, mai ales în regiunile nordice ale României. În trecut forma o pădure întinsă din Carpați până departe în Rusia de astăzi, legată de ceea ce se numește acum Taigaua siberiană. Pădurea a fost înlocuită în zonele din nord de Nistru (Podolia) cu silvostepă, stepe și păduri relicte. În anumite regiuni din Bielorusia, Ucraina și Rusia se păstrează părți din acest codru străvechi.
    Fagul permite multor specii de plante mărunte să supraviețuiască în zonele în care predomină, formând, în cadrul așa-numitelor făgete, biotopuri bogate și pline de frumusețe.
    Jirul, fructul fagului, a fost utilizat încă din vechime pentru un anumit untdelemn, dar și pentru hrana porcilor (este foarte apreciat și de mistreți).
   Coaja fagului este folosită ca febrifug și tonic amar, fiind unul dintre echivalenții europeni ai chininei, alături de scoarța de salcie.
  Gudronul de fag se folosește în unele boli de piele, precum și la vindecarea afecțiunilor respiratorii sau la ameliorarea simptomelor acestora.
   Lemnul de fag a fost și este mult apreciat. Ca lemn de foc el are o calitate deosebită, arzând cu fum puțin și la o temperatură destul de ridicată, fiind folosit în trecut în cuptoarele industriale, de pildă la producerea sticlei sau fierului. El a rămas mult apreciat atât în industria construcțiilor cât și în cea a mobilei, datorită rezistenței sale, fineții fibrelor și culorii plăcute.

 

       Fructele (jirul) se coc în septembrie-octombrie, sunt achene trimuchiate de culoare brună-roşcat, lungi de 1,0-1,5 cm, închise câte 1-2 într-o cupă ghimpoasă, care se desface la maturitate în 4 valve. Miezul este învelit într-o coajă netedă, pieloasă şi lucioasă, reprezentând 25% din greutatea fructului, restul fiind sămânţa. Miezul este comestibil, dar conţine o substanţă toxică, FAGINA, care produce ameţeli în cazul unui consum mare de jir.

    Fagul creşte în zona de dealuri şi munte până la 1700m altitudine. Recoltarea jirului se face în lunile octombrie-noiembrie când se culege de pe jos. După curăţire, din 100 kg jir rămân 60 kg sămânţă curată. Jirul conţine cca. 20% ulei nesicativ, indicat pentru iluminat şi pentru alimentaţie în cazul în care este stors la rece. Uleiul obţinut în urma presării la cald are gust de astringent, fiind folosit mai ales la fabricarea săpunurilor.

   Atât jirul proaspăt cât şi turtele rezultate în urma presării pentru obţinerea uleiului se folosesc pentru îngrăşarea porcilor. Prăjit, jirul capătă un gust plăcut şi se utilizează la prepararea unor produse de cofetărie (prăjituri, bomboane, ciocolată).

    Statisticile au aratat un lucru extrem de interesant: in comparatie cu alti copaci, de pilda cu stejarul, fagul este lovit de trasnet de 54 de ori mai putin. Explicatia ar putea fi forma radacinii. Copacii cu radacina plana, ramificata si foarte intinsa atrag, se pare, mai rar fulgerele, decat cei cu radacina ascutita, infipta ca un par, adanc, in pamant.