Caracteristicile lemnului

Am gasit pe site-ul:

http://conspecte.com/Merceologia-marfurilor-nealimentare/mrfuri-din-lemn.html

lucruri interesante despre lemn, asa ca am postat o parte din articol pe blogul meu, pentru mai multe detalii se poate citi articolul din linkul de mai sus:

 Structura, compoziţia chimică şi proprietăţile lemnului

 Prin structura lemnului se înţelege modul cum sunt grupate diferitele elemente anatomice, care alcătuiesc masa lemnoasă.

Lemnul are o structură microscopică, în care deosebim celule de forme şi dimensiuni diferite, şi o structură macroscopică, în care deosebim: coaja, cambiul, alburnul, duramenul, măduva, precum şi inelele anuale, razele medulare şi porii.

Coaja (scoarţa) este alcătuită din două zone:

• coaja externă formată din celule moarte şi dure, are rol de protecţie faţă de acţiunea agenţilor externi. Poate avea suprafaţa netedă sau cu crăpături, de culori diferite, constituind un factor de identificare a speciilor lemnoase;
• coaja internă (liberul) este un ţesut viu cu structură fibroasă şi poroasă prin care circulă seva.

Cambiul constituie stratul generator de dezvoltare a trunchiului adăugând în fiecare an un nou inel de creştere. Inelele anuale indică vârsta arborelui.

Alburnul este partea exterioară a cilindrului lemnos, lemnul tânăr care se întinde spre coajă. Caracteristici: ţesut rar şi afânat, conţinut mare de umiditate, lemn puţin rezistent şi durabil,în general de culoare mai deschisă decât restul lemnului. El prezintă proprietăţi mai scăzute faţă de restul lemnului si de aceea în operaţiile de debitare (taiere) se elimină.

Duramenul – lemn matur, apare treptat în procesul de duramenificare a alburnului în timpul creşterii arborelui. Caracteristici: ţesut dens, rezistent, puţin permeabil la lichide. Duramenul este partea cea mai importanta din lemn care asigura rezistenta lemnului, are un ţesut dens, foarte rezistent si puţin permeabil la lichide. La unele specii este distins colorat de alburn (ex: nuc, plop, stejar, salcâm, ulm).

Inelele anuale sunt elemente anatomice care constituie cercuri concentrice, delimitând zona alburnului, duramenului şi măduvei. Lemnul de cea mai bună calitate este dat de speciile care au inelele anuale crescute regulat, înguste şi egale.
Razele medulare apar sub forma unor linii radiale înguste sau late, care străbat inelele anuale, îndeplinind funcţia de conducere şi înmagazinare a substanţelor nutritive. Se prezintă ca linii lucioase, mai închise la culoare decât restul lemnului.
Porii (vasele) apar sub forma unor goluri mici, numărul şi mărimea lor determinând porozitatea lemnului.

Compoziţia chimică a lemnului. Din punct de vedere chimic, lemnul este alcătuit din substanţe organice şi substanţe anorganice.

Componentele principale: celuloza, hemiceluloza şi lignina reprezintă 96 % din compoziţia chimică a lemnului.

Componentele secundare: răşinile, uleiurile eterice, gumele, substanţele tanante, grăsimile, materialele colorante etc.

Lemnul bogat în celuloză se poate folosi pentru obţinerea hârtiei, fibrelor textile, iar cel bogat în substanţe tanante pentru extragerea acestora.

Proprietăţile lemnului sunt determinate de structura şi compoziţia chimică a lemnului, care determină modul de prelucrare şi utilizare, precum şi calitatea produselor din lemn. Proprietăţile lemnului se clasifică în fizice, mecanice şi tehnologice.

Proprietăţile fizice.

Culoarea diferă de la o specie la alta, datorită pigmenţilor naturali, fiind influenţată de climă, starea de sănătate, procentul de apă. Culoarea speciilor poate fi: albă de diferite nuanţe (brad, molid, frasin, nuc, carpen); galbenă (salcâm), brună (frasin, ulm, stejar, fag, nuc), neagră (abanos), cărămizie (palisandru).

Luciul este determinat de proprietatea lemnului de a reflecta lumina. Razele medulare au rol determinant în formarea luciului, de aceea luciul este mai evident în secţiunea radială. Luciul poate fi: mătăsos (paltin, ulm), argintiu (mesteacăn), auriu (salcâm).

Textura este dată de mărimea şi gruparea elementelor anatomice (raze medulare, inele anuale, pori). Textura este specifică fiecărei specii, poate fi: foarte fină (mahon, tisa), fină (nuc, paltin), semifină (mesteacăn), aspră (stejar, ulm).

Desenul este influenţat de caracteristicile structurale care sunt evidenţiate prin modul de debitare (inele anuale, raze medulare, noduri). Cele mai decorative sunt desenele în secţiune radială şi tangenţială. Speciile de răşinoase au desenul simplu, speciile de foioase au desen mult mai variat.

Masa specifică este influenţată de specie, porozitate, structură, umiditate, vârstă, condiţii de climă. La speciile din ţara noastră masa specifică este cuprinsă de la 0,30 (plop negru cu 0,40 g/cm) şi 0,90 (stejar cu 0,80 g/cm³).

Umiditatea este cantitatea procentuală de apă pe care o conţine lemnul. În ţara noastră umiditatea lemnului verde este de 45 %, iar a lemnului uscat în aer liber de 12-15 %. Umiditatea lemnului influenţează proprietăţile mecanice şi tehnologice ale acestuia.

Umflarea şi contragerea lemnului sunt fenomene datorate higroscopicităţii acestuia. Umflarea este proprietatea lemnului de a-şi mări volumul prin absorbţia apei. Contragerea este fenomenul invers. Sunt fenomene dăunătoare pentru lemnul folosit la mobilă, tâmplărie, construcţii.

Conductibilitatea termică şi conductibilitatea electrică sunt redusă datorită porozităţii, lemnul este considerat un izolator. Lemnul umed conduce atât curentul, cât şi căldura.

Proprietăţile mecanice se referă la rezistenţa la rupere, compresiune, tracţiune, încovoiere, despicare, oboseală, uzură, duritate etc. Aceste proprietăţi sunt influenţate de specia lemnoasă, umiditate, defectele lemnului.

Proprietăţile tehnologice reprezintă însuşirile de comportare a materialului lemnos la prelucrare, în tehnologia obţinerii diferitelor mărfuri din lemn. În acest scop, lemnul poate fi prelucrat prin uscare, aburire, curbare, şlefuire, operaţii mecanice pentru corectarea unor forme şi dimensiuni naturale.

Principalele defecte ale lemnului

 Defectele lemnului determină o scădere a calităţii produselor din lemn şi a posibilităţilor de utilizare. Defectele lemnului se pot grupa în: defecte de formă, de structură, datorate factorilor biologici, defecte datorate altor factori.

Defectele de formă a sortimentelor de lemn rotund. Din această categorie fac parte acele defecte, care se manifestă prin devieri de la forma naturală a arborelui

Curbura constă în devierea axei de la linia verticală în unul sau mai multe planuri. Acest defect apare mai des la foioase decât la răşinoase.

Conicitatea constă într-o descreştere pronunţată şi continuă a diametrului lemnului de la bază la vârf. Apare mai des la foioase.

Canelura constă în formarea de valuri longitudinale a suprafeţei laterale a lemnului, astfel că secţiunea transversală a acestuia are un contur sinuos, ondulat, afectând rezistenţa.

Ovalitatea este dezvoltarea în formă ovală a secţiunii transversale a lemnului. Se exprimă în procente, prin diferenţa dintre mărimea axelor elipsei secţiunii transversale a piesei, raportată la mărimea axei mari.

Înfurcirea este despărţirea trunchiului în două ramificaţii principale, care pornesc din acelaşi loc.

Defecte de structură.

Excentricitatea constă în deplasarea laterală a măduvei faţă de centrul secţiunii transversale a trunchiului. Piesele obţinute din lemnul cu asemenea defect se deformează mult în sens longitudinal şi transversal, iar rezistenţa mecanică scade.

Devierea fibrelor după linii ondulate relativ regulate, provoacă apariţia unor defecte ca: fibră răsucită, fibră creaţă, fibră încâlcită etc.

Fibra răsucită. Aprecierea acestui defect se face prin raportarea distanţei devierii de la o linie paralelă cu axa longitudinală şi lungimea considerată axa piesei.

Fibră creaţă sau ondulată se manifestă prin devierea fibrelor după linii ondulate relativ regulate.

Neregularitatea lăţimii inelelor anuale constă în lăţimea diferită a unui inel sau a unei grupe de inele anuale, faţă de lăţimea medie a inelelor de pe secţiunea transversală a unei piese.

Inimi concrescute. Defectul constă în creşterea împreună a două sau mai multe tulpini.

Nodurile sunt cele mai frecvente defecte şi apar la locurile de legătură ale crengilor cu trunchiul. Nodurile se clasifică în mai multe grupe:

• după gradul de legătură cu masa lemnoasă: noduri concrescute, noduri parţial concrescute, noduri căzătoare;
• după duritate: tari, cu duritate mai mare decât a lemnului, moi, putrede;
• după forma secţiunii: rotunde, ovale, punctate, transversale;
• după poziţia şi gruparea lor: în cuib, împrăştiate, ascunse, străpunse, nestrăpunse;
• după gradul de coloraţie: colorate normal; intens colorate.

Crăpăturile sunt discontinuităţi în masa lemnului datorate ruperii elementelor anatomice. Ele apar la capete, pe faţă sau în interiorul piesei în urma uscării, contragerii, a gerului sau a vântului, fiind denumite astfel:

Сadranura, când crăpăturile urmează linia razelor medulare;

Gelivura, când ruperea se produse din exterior spre interior, fiind cauzată de ger;

Rulura apare sub forma unor crăpături concentrice, care urmează linia inelelor anuale şi se datorează acţiunii vânturilor puternice.

Defecte cauzate de factorii biologici

Lemnul datorită compoziţiei sale chimice în care predomină hidraţii de carbon şi a umidităţii mari, constituie un mediu prielnic de dezvoltare a microorganismelor, a insectelor, a ciupercilor. El poate fi distrus de acestea, provocând apariţia unor coloraţii specifice, producerea de galerii, formarea de mucegaiuri etc. Cele mai dese modificări de acest gen sunt:

Inima roşie a fagului (duramen fals) – lemnul fagului nu-şi pierde rezistenţa mecanică, dar se reduce flexibilitatea.

Albăstreala – lemnul capătă o coloraţie albăstruie cu nuanţe cenuşii sau verzui, provocată de acţiunea unor ciuperci.

Putrezirea în diferite stadii determină apariţia de crăpături, lemnul devine sfărâmicios, fiind neutilizabil.

Copac ciudat in india

Am primit pe email un articol despre acest copac interesant.                                                                                          
La  privire poate fi confundat copacul de mai sus, cu un "baobab" arbore cu un trunchi masiv( care este renumit sa posede cel mai mare trunchi de copac din lume), dar acesta este o alta specie necunoscuta, care este vazut in imediata apropiere a unui schit in padurea deasa din "Andra Pradesh", in India.
              

Acum la o privire atentă la coaja si experienta e incredibila, creaturi gravate în suprafaţa întregului trunchi de copac! Absolut real!

                          O adevarata opera de arta !                             

Iasca

        Am folosit iasca in multe dintre produsele mele asa ca cred ca ar fi cazul sa descriu aceasta ciuperca si tot ce se mai poate face din ea, deci....

       Iasca se mai numeste si vacalie care in DEX inseamna: numele mai multor specii de ciuperci necomestibile, cu consistență lemnoasă, care cresc pe trunchiul arborilor:  
a) văcălie de brad = ciupercă a cărei pălărie este acoperită cu o crustă de culoare galbenă-roșcată (Fomes pinicola);  
b) văcălie de fag = ciupercă de forma unei etajere, de culoare brună-negricioasă (Ganoderma applanatum);  
c) văcălie de mesteacăn = ciupercă în formă de copită, cenușie-roșcată, acoperită cu o pieliță subțire și netedă (Placodes betulinus); 
d) văcălie de salcie = ciupercă cu pălăria bombată, albă, apoi brună, cu miros plăcut de anason (Trametes suaveolens)
       In urmatoarele poze iasca a crescut pe un copac de esenta fag ce a fost rupt din cauza vantului.

         Iasca crește un timp îndelungat, durata de creștere poate atinge 30 de ani. Partea germinativă a ciupercii are o formă de consolă ce are dimensiuni între 10 - 30 de cm și o grosime de până la 20 cm. Corpul ciupercii este de culoare cenușie deschisă, care cu timpul devine de o culoare mai închisă până la negru. Iasca este la periferie semicirculară, cu partea superioară bombată acoperită cu o crustă dură cu încrețituri concentrice. Partea inferioară este plană, de culoare brună, prevăzută cu pori.

     Iasca trăiește o viață parazitară pe arborii din pădurile de foioase, și mai rar pe conifere. Ciuperca produce slăbirea structurii trunchiului parazitat ducând frecvent la ruperea trunchiului, dar ciuperca putând trăi mai departe ca saprofit pe trunchiul în putrefacție. Iasca poate fi întâlnită în India și Pakistan ca și Eurasia, America de Nord.

    Deja în perioada neolitică, iasca (trama) a fost folosită la aprinderea focului. Mai târziu în evul mediu ea a fost fiartă curățită de crustă și apoi îmbibată cu o soluție de nitrat de amoniu sau urina și apoi uscată. Astfel preparată, era suficientă numai o scânteie pentru aprinderea ei. Până în secolul XIX a fost folosită în farmacie sub numele de „Fungus chirurgorum” pentru oprirea hemoragiei. Necesarul de iască a fost în acel timp foarte mare, ajungându-se la importul ei din Scandinavia. În Europa de vest iasca mai este folosită și astăzi în scop decorativ, sau în florărie la confecționarea coroanelor funerare. În Romania din iască se confecționează pălării, genți sau alte obiecte de artizanat pentru turiști.

     Iasca e de fapt o "boala" a fagilor batrani. Rupti. Pentru o iasca buna, copacul trebuie sa aiba cam 200 de ani. Sunt trei perioade in care ciuperca e buna de cules: 20 iunie-10 iulie, 20 august-10 septembrie si din 20 octombrie pana la 20 aprilie. Ciupercile culese vor fi pastrate timp de trei saptamani in vid. Dupa aceasta perioada, sunt scose la soare, ca sa se usuce. Atunci scapa si de viermii din ele, care cad. Iarna, ciupercile sunt fierte, se intaresc, si abia dupa aceea pot fi prelucrate. Obiectele din iasca se lipesc cu clei de oase. Iasca isi schimba culoarea, de la maro deschis pana la maro-inchis-negru, daca este presata cu un fier de calcat bine incins.

       Am gasit pe un forum ca iasca se foloseste si ca conbustibil folosit la afumator pentru stupi: "Vand iasca de salcie de diferite dimensiuni , ca si calitate este foarte buna arde timp indelungat face foarte mult fum si asta o spun din propria experienta si a celor ce au cumparat dintr-un sac de iasca .....folosesti mai bine de un an de zile la cel putin 100 de stupi GARANTAT!!!!!!!!!   " (http://forum-anunturi.apiardeal.ro/index.php?topic=218.0)





    Pe: http://www.harghita.ro/rom/2/22/22taplo.html am gasit ca: "Prelucrarea iascăi este o îndeletnicire caracteristică doar Corundului. Ciuperca de iască de pe fag sau mesteacăn se curăţă de coajă, se despică în felii. Feliile se întind, la nevoie prin bătăi cu ciocanul de lemn, scoţând în acest fel formele dorite. De la caz la caz se vopseşte, se ornează. Din iască se fac şepci, poşete, ornamente pentru perete, semne de carte etc. Aceste produse, ca nişte rarităţi, se valorifică mai cu seamă în staţiunile de odihnă şi în oraşele mari."






    Iasca se folosea si la arme. Primele arme de foc portabile au funcţionat cu fitil  cu iască şi era necesar ca trăgătorul să se concentreze mai mult asupra aprinderii prafului de puşca decât asupra luării ţintei propuse, percutorul cu iasca, care a apărut în a doua jumătate a sec. al XV-lea, a constituit un progres uriaş în ceea ce priveşte armele de foc. Percutorul era format dintr-un cocoş în formă de S, prevăzut cu iască pe care se punea praf de puşca într-un mic recipient, încât acesta se aprindea odată cu iasca. Singurul dezavantaj pe care îl prezenta respectivul sistem era acela că trăgătorul trebuia să fie atent ca iasca să fie aprinsă.

 

In urmatoarele poze iasca a crescut pe o tulpina de brad  care s-a rupt din cauza vantului.

Am mai gasit o chestie ce se poate face din iasca, si anume pe okazii.ro am gasit urmatorul anunt:
   "Ornament in forma de stea. Mestesug in Corund, unic in lume, numai la noi in tara. Pe cale de disparitie. " Pret 16 Ron plus 8 Ron prin Posta Romana.

  Adresa anuntului este: 

http://www.okazii.ro/catalog/57328434/iasca-ung-taplo-ornament-in-forma-de-stea-mestesug-in-corund-unic-in-lume-numai-la-noi-in-tara-pe-cale-de-disparitie-.html

  
Ornament in forma ovala.http://www.okazii.ro/catalog/57328483/iasca-ung-taplo-ornament-in-forma-ovala-mestesug-in-corund-unic-in-lume-numai-la-noi-in-tara-pe-cale-de-disparitie-.html

Poze copaci si despre ei

Am facut aceasta postare pentru a prezenta modelele de copaci din care imi iau o parte din materia prima.

In prima poza este prezentat un nuc. Nucul este un arbore viguros, care poate ajunge la 30 de metri înălţime. Are trunchiul gros şi scoarţa netedă, argintiu-cenuşie. Are crengi puternice, coroana foarte largă şi bogată. Frunzele sunt mari, compuse din 5-9 foliole eliptice, cu margini întregi, glabre. Lemnul de nuc este un lemn greu, fin, închis la culoare, foarte rezistent, preţios. Se foloseşte pentru mobilă de lux, pentru piese de lux în ornamentaţii şi decorări, pentru elemente speciale sau ornamente în realizarea iahturilor de lux, în confecţionarea de casete scumpe pentru bijuterii ş.a.m.d. Nucul se cultiva, in primul rand, pentru fructele sale, care se consuma atat in stare proaspata, cat si prelucrate.Frunzele, lastarii, mugurii, scoarta si radacinile constituie un izvor de materie prima inca foarte putin folosit la noi in tara. Ca specie pomicola nucul prezinta si alte avantaje. Desi creste lent si intra tarziu pe rod, comparativ cu alte specii, nucul este foarte longeviv traind, in medie, circa 80-100 de ani si dupa 15-16 ani da productii mari.  

In urmatoarele doua poze se pot vedea doi arbori de esenta de pin.

 Acest copac a fost doborat in urma unei defrisari pentru curatarea unui loc. 

 

Anomalii si defecte de structura a copacilor

        Padurile ascund o uriasa bogatie, la fel de cautata si de necesara ca si alte surse de materii prime. Tulpinele si coroanele arborilor constituie varitabili acumulatori ai energiei solare si magazii de pretioase substante organice.Incepand cu celuloza si alcoolul si sfarsind cu rasinile si catranul, padurile ne daruiesc prin lemn produs actual-si prin carbune-produs fosil al tesuturilor lor- materii prime de o deosebita importanta. 

 Uneori, arborii prezinta "abateri" de la caracteristicile speciei, oferind o morfologie originala, cu modificari ale compozitiei chimice, a proprietatilor sau a structurii lemnului.

    Cauzele care produc aceste schimbari sunt dintre cele mai diverse. Astfel curbura (devierea axei trunchiului), infurcirea (bifurcarea tulpinii) sunt defecte de forma datorate unei gospodarii irationale a padurii, fie actiunii mecanice a vantului sau greutatii zapezii, la arborii cu coroana asimetrica. Alte defecte, cum sunt galmele sau canecula (valurarea suprafetei trunchiului) pot aparea ereditar sau in anumite conditii de vegetatie.

        Defectele de forma nu sunt de dorit, prin faptul ca reduc cantitatea de lemn utilizabil, pe cand anomaliile si defectele de structura pot, de cele mai multe ori, sa sporeasca valoarea estetica a lemnului.

Fibra normala (creata, inclinata, rasucita, incalcita), defect cauzat de diversi factori (aglomerarea mugurilor, dorminzi, traumatisme, exces de vigoare vegetala, etc.) este mult apreciata datorita desnului obtinut prin debitarea lemnului. Cu toate ca se prelucreaza greu, lemnul prezinta astfel de defecte este cautat si se incearca chiar obtinerea lui prin diferite metode. La paltin sau la frasin, fibra creata apare in mod natural, dar se poate obtine si artificial prin presari discontinui sau taierea lemnului cu cutite profilate. In schimb, fibra rasucita (care apare la molid, brad, pin, stejar, carpen) are dezavantajul ca prezinta dificultati la prelucrariile mecanice. Deosebit de apreciata ramane fibra incalcita, formata de multe ori in galmele ce apar in portiunea coletului de nuc sau mesteacan.

Un defect de structura nedorit, mai ales atunci cand este vorba de lemnul de rezonanta, il constituie inegalitatea inelelor anuale. Tot sunt si buclele, nodurile , lemnul de tractiune sau de compresiune. 

Arbori vii sau dobarati mai pot sa prezinte intreruperi in tesutul lemnos, datorate fie desprinderi, fie ruperi elementelor anatomice componente dupa directii si pe distante diferite. Se pot intalni gelivuri( crapaturi logitudinale cu directie radicala), roluri( desprinderea tesutului lemnos dupa conturul inelului anual) cadranuri( desprinderea tesutului lemnos dupa directia razelor medulare) cat si o serie de crapatri interne sau la suprafata, datarata actiuni factorialor climatici.

O larga categorie de anomalii o produc patrunderea pe diferite cai( fisuri, gauri, raniri, etc.) in duramenul lemnului a hifelor unor ciuperci. Datorita secretiei lor( enzime, toxime) hifele excita tesuturile favorizand aparitia duramenului fals, mijlocul prin care corpul se apara impotriva daunatorului microscopic. Duramenul fals se intalneste frecvent la unele specii lemnoase, primind diferite numiri populare, dovada cunoasterea lor inca din vechime de catre padurari: inima rosie a fagului, inima de ger a fagului, inima stelata a fagului, inima bruna a frasinului, inima rosietica a stejarului, inima negricioasa a paltinului, inima cenusie a plopului si teiului. Uneori culoriile vii, desenele originale (stea, mozaic, inlele cromatice) ale acestui lemn mai dur, mai greu mai putin hidrofil dar si mai casant ca cel normal, indrteptatesc folosirea lui pentru confectionarea unor obiecte artizanale sau confectionarea de rondele de lemn (in sectiune tranversala) folosite ca aplice sau suporti.

Azi 17 februarie  2011:

Fara a tine seama de capriciile acestei ierni, care ne-a oferit cu generozitate geruri si zapezi, natura isi urmeaza netulburata tainicul sau curs. In aparenta lor incremenire, copacii isi  dezvolta mugurii care vor erupe in primavara, in vreme ce radacinile acumuleaza intr-una seve, pentru anotimpul exploziei vegetale. In padurile de la munte, brazii si pinii secreta acum, spre sfarsitul lui ianuarie, maximumul de uleiuri vegetale si volatile- care ii vor ajuta sa treaca cu bine prin iarna. Dincolo de incremenirea aparenta a anotimpului, lumea vegetala are "abilitatea" de a se mentine intr-o continua transformare, mereu atenta la primejdiile din exterior. Din acest proces continuu de adaptare si de transformare a plantelor rezulta si o multitudine de remedii puternice, pe care noi, oamenii, le putem folosi pentru a ne ocroti sanatatea. Una dintre ele, rasina de brad, este cel mai accesibil medicament vegetal proaspat al acestui sezon.

Rasina de brad se acumuleaza pe trunchiul arborelui, acolo unde acesta a fost ranit, ea avand un rol de dezinfectant si de cicatrizant. Ca atare, o vom putea recolta de pe orice traseu turistic montan, deoarece -veti vedea- in aceste zone,brazii sunt, din pacate, adesea scijeliti si au scurgeri mari de rasina. Rasina se desprinde de pe  trunchi cu ajutorul unui cutitas, doar de acolo unde stratul este gros si nu mai este nevoie sa razuim trunchiul, pentru a nu-l rani in plus si pentru a nu lua si bucati de scoarta, care ulterior ne vor deranja in procesul prepararii. 

Rasina se poate depozita in pungi de plastic, dar nu mai mult de cateva zile, deoarece se va dizolva, sau in cutii metalice, in cazul in care vrem sa o tinem o perioada mai lunga de timp (termenul sau de valabilitate este de 3-4 ani). 

ATENTIE: rasina dizolva substanta din care este alcatuita dantura, motiv pentru care nu se administreaza pe care bucala decat sub forma de tinctura.

 Rasina este si un bun ajutor pentru cei care doresc sa se lase de tigari, si anume pentru tabagismul. Se administreaza o data la 4 ore , o jumatate de lingurita de tinctura de brad, amestecata cu o lingurita de miere de salcam. Acest preparat decongestioneaza arborele bronsic de secretii si, se pare, reduce dorinta de a fuma. Tinctura se obtine foarte simplu, amestecand un pahar ( 200 ml) de alcool alimentar tare, de 80-90 de grade, cu 3-4 linguri de rasina. Amestecul se pune intr-un borcan care se va inchide ermetic si se lasa minimum 3 zile intr-un loc caldut, agitandu-l periodic, asa incat rasina sa se dizolve cat mai bine. Apoi preparatul se filtreaza, iar tinctura rezultata se depoziteaza in sticlute  care vor fi inchise si ele ermetic. Tinctura de rasina de brad este un remediu cicatrizant, antiinfectios si antiinflamator comparabil cu propolisul, dar mult mai bine tolerat de catre organism.

VASCUL, CU BUNE SI RELE

 azi 27.02.2011

  Vascul reprezinta simbolul tineretii vesnice, al belsugului si norocului.Il aduci in casa cu ocazia sarbatorilor de iarna. Pentru multi arbori insa, vascul e o mare pacoste.

   Cocotat pe ramurile cele mai luminate de soare, vascul traieste cu nerusinare ca un parazit, hranindu-se cu seva extrasa cu truda de radacinilor pomilor, adusa prin vasele lemnoase din pamant chiar la "gura" lui. 

  Din punct de vedere botanic, vascul este o planta semiparazita, care isi procura apa si sarurile hranitoare (minerale) din corpul asa-ziselor "plante-gazda", cu aj.

  utorul unor crampoane(haustori), fixate bine pe vasele lemnoase care le alimenteaza.Hrana elaborata si-o "gateste " singur, cu ajutoeul clorofilei proprii din frunze.

Se inmulteste destul de usor cu ajutorul pasarilor. Iarna, micile fructe alb-galbui ale vascului sunt consumate cu placere de pasarile infometate. Miezul acestora este insa foarte lipicios si se prinde de ciocul pasarilor cu seminte cu tot. Dorind sa-si curete ciocul, pasarile il freaca de scoarta altor pomi, pe care lasa si unele seminte. Acestea incoltesc usor si dau nastere la noi plantute de vasc parazit, bine prinse de planta-gazda.

De regula ,vascul ataca arbori cu funze cazatoare, ca: artar, plop, tei, salcam si mar, dar uneori si coniferele( brad si pin). Cu timpul, pomii se sensibilizeaza si se usuca.

Dar, oricat vi s-ar parea de decorative globurile verzi de vasc, daca tineti la pomii din gradina, indepartati-le fara mila. Fiti atenti insa cum umblati cu el, pentru ca vascul este o planta toxica pentru om si animale. 

In urmatoarea poza am pozat o creanga de molid argintiu cu conurile care au crescut pe aceasta creanga. Molidul argintiu se gaseste destul de rar in natura, cel putin in zona mea ( eu fiind de la munte:) ) l-am gasit doar intr-un loc.

Am facut poze si la molizi comuni:

In urmatoarea poza se poate vedea un varf de brad sau mai bine zis mai multe varfuri la aceasi tulpina. Acest fenomen s-a produs din cauza taieri varfului la brad, acest varf a fost taiat pentru a se folosi ca brad de craciun! In acest caz au "crescut"  alte varfuri, formand un patrat aproape perfect. Acesta este un brad argintiu si am observat ca brazi argintiu au o putere mai mare de crestere a varfurilor in urma taieri varfului. Un astfel de "varf" am folosit si eu la lucrarea "Coltar rustic".( click pentru a vedea postarea).

In aceasta poza se poate v.edea cum copacul s-a regenerat in urma taieri

Totusi aceste varfuri vor avea mai multe sanse de crestere din cauza ca nu vor mai fi bune ca brazi de craciun, deoarece varfurile cresc prea aproape unul de altul si astfel nu se vor dezvolta uniform si cu crengile normale, fiecare creanga v-a lupta pentru a primi cat mai multe raze de soare, si astfel vor creste neuniform.

      Bradul se regăseşte în numeroase tradiţii, nu numai de Crăciun, el fiind un arbore veşnic verde; oamenii l-au asociat cu viaţa, trăinicia, siguranţa, prietenia şi evenimentele importante ale vieţii. Simbol al “ecologiei culturale carpatice”, prin ipostazele sub care se prezintă în mitologia şi ritualurile româneşti, reprezintă un autentic document al istoriei şi culturii poporului nostru.

Si in aceste doua poze aceste forme care se afla pe tulpina bradului sau format in urma regenerarii.