Apel la salvarea traditiilor...

Apel al meşterilor populari din Moldova



Adunarea generală a Asociaţiei Meşterilor Populari din Moldova (AMPM) din 12 februarie 2012 a mandatat Consiliul Director să retransmită următorul apel (făcut public prima dată în octombrie 2006):
Deoarece situaţia tradiţiilor şi a meşteşugurilor se degradează în mod constant, afectând condiţiile de viaţă şi implicit cele de muncă şi creaţie ale meşterilor populari, facem un apel la autorităţile administrative centrale şi locale (Ministerul Culturii şi Cultelor, primării, prefecturi), la instituţiile de specialitate (muzee, centre ale creaţiei populare, case de cultură, institute culturale şi ONG-urile din domeniu), precum şi la populaţie să înţeleagă specificul modului de viaţă al artistului meşteşugar român, care încearcă să preia tradiţiile fiecărui meşteşug, să le dezvolte, punându-şi amprenta personală a talentului său, şi să le transmită mai departe generaţiilor viitoare.
Am dori să nu fim confundaţi cu cei care fac comerţ, pentru că activitatea noastră implică o parte semnificativă de creaţie (cea mai importantă!) care constă în concepere, proiectare, inovaţii şi una de producţie manuală (70-80% din timp); astfel, doar 20-30% din timpul activităţii noastre revine părţii de comercializare a obiectelor executate. Dacă în timpul comercializării suntem amestecaţi sau alăturaţi comercianţilor de kitsch sau de produse industriale, noi nu vom reuşi să ne vindem obiectele. Deci nu vom avea din ce trăi ca să ne continuăm activitatea de creaţie şi de producere a obiectelor de artă populară.
În măsura posibilităţilor, am dori să nu se organizeze în perimetrul în care expun meşterii populari activităţi care nu au nici o legătură cu tradiţia: concerte de muzică pop, rock, hip-hop, manele etc. Apoi, dacă totuşi târgurile respective se suprapun cu alte manifestări (zilele oraşului, festivaluri ale berii, vinului sau cu orice altceva), să se specifice clar în ce perimetru expun meşterii populari, pentru ca amatorii de artă populară să nu rătăcească printre sutele de comercianţi, ca apoi să renunţe la a ne găsi. Sunt mai multe amănunte, care, dacă ar fi luate în seamă de către organizatori, rezultatele ar fi pozitive pentru toate părţile implicate. Acolo unde autorităţile şi organizatorii dau dovadă de înţelegere faţă de propunerile meşterilor populari, acţiunile organizate la care sunt invitaţi aceştia sunt imediat recunoscute, având succes cultural şi financiar. În acest sens, cele mai bune exemple sunt târgurile meşterilor populari organizate la Oradea (Muzeul Ţării Crişurilor), Târgovişte (Centrul de Creaţie Populară), Cluj (Muzeul Etnografic al Transilvaniei), Craiova (Muzeul Olteniei), Bucureşti (Muzeul Ţăranului Român), Piatra Neamţ, Roman (muzeele de aici şi AMPM) şi, din 2010, cel de la Iaşi (Muzeul Etnografic al Moldovei).
În încheiere, precizăm că toate aceste cereri nu sunt mofturi ale meşterilor, ci condiţii minimale de care depinde succesul unei activităţi cu caracter predominant cultural şi educativ. Dacă se doreşte cu adevărat ca arta tradiţională românească să supravieţuiască suntem siguri că se va găsi calea spre dialog şi se va înţelege că românii, şi nu numai, vor avea de câştigat dacă cei care creează artă în spirit românesc, adică meşterii populari, vor fi sprijiniţi.